Ce-as mai vrea sa dau timpul inapoi...

      Inainte de toate, v-as ruga sa ascultati melodia http://www.youtube.com/watch?v=xuzZBDh8U5w  (whiskey lullaby) pentru ca altfel ceea ce urmeaza sa cititi nu va avea farmec.Si incep...

    E duminica seara.Am intrat in casa ce ascunde atatea amintiri frumoase.Afara e foarte frig,iar noi ,,prietenii,, din fata blocului vorbim,ne mai certam...insa prietenii adevarati deapana amintiri...

   Imi amintesc cand acum 8 ani noi 6 sau 7 ne-am cunoscut. Mona m-a adus in fata...si chiar daca celelalte fete ma priveau ca pe un strain, ea ma privea ca pe o prietena, poate pentru si faptul ca eram colege. A trecut o saptamana,doua,o luna...NOI toate am inceput sa ne intelegem... eu, Diana, Andreia, Mona, Vlad, Victor, Robert, Renaty, Irina, Deea, Ada, Biencuta si multe alte fete...Ani au trecut, ne-am jucat, am cantat, am pictat si au trecut in jur de 4 ani. Apoi in fata blocului a aparut Adi si Adriana. Ca de obicei erau ca niste intrusi..dar dupa ce i-am cunoscut, ei s-au integrat foarte bine in grupul nostru. Si timpul a trecut...jocuri, rasete, glume, certuri...pur si simplu dintr-un lucru banal il transformam intr-un lucru enorm. Pot spune totul doar in cateva cuvinte...O COPILARIE DE NEUITAT. Acum cand ma gandesc la aceste momente o lacrima rece imi curge pe obrazul batut de atatea bucurii, dar si de suparari. Dar de ce suparari? Pentru ca odata cu trecerea timpului altii au incercat sa ne distruga acest grup. Si chiar seara asta am intalnit o astfel de situatie. Dar in seara asta eu, Mona si Adriana am depanat amintiri dar am si vorbit despre cei ce ne-au ranit. Asa ca aceasta compunere in care imi exprim gandurile este pentru toti PRIETENII MEI ADEVARATI!